1.Înscrierea căsătorie şi divorţului pe actul de naştere

Căsătoriile încheiate în străinătate şi desfăcute prin divorţ se înscriu numai prin menţiune, pe marginea actului de naştere; cererea, însoţită de certificatul sau extrasul de căsătorie, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi sentinţa de divorţ, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificate conform procedurilor prevăzute la punctul 4, se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere şi se înaintează, spre aprobare, Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

În cazul în care hotărârea de divorţ nu este recunoscută de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene), este necesar să se ataşeze şi recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde-şi are sau a avut domiciliu persoana în cauză.

În situaţia în care din certificat/extras de căsătorie și din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după căsătorie, respectiv după divorț, se va prezenta declaraţie pe propria răspundere din partea titularului actului, din care să rezulte numele după căsătorie și după divorţ.

2. Înscrierea divorţului pe actul de căsătorie

Divorţul intervenit în străinătate se va înscrie pe actul de căsătorie încheiat în România cu avizul D.E.P.A.B.D., în cazul în care hotărârile străine sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor membre UE sau ale statelor cu care România are încheiate tratate/acorduri/convenţii de asistenţă juridică). Cererea va cuprinde actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia cu respectarea cerinţelor prevăzute la punctual 4, precum şi orice alte documente necesare înscrierii menţiunii.

Daca divorţul a intervenit într-un stat terţ, înscrierea acestuia pe actul de căsătorie românesc se va face fără avizul D.E.P.A.B.D., iar cererea va cuprinde hotărârea străină şi traducerea acesteia, hotărârea prin care s-au recunoscut, pe teritoriul României, efectele hotărârii străine, definitivă, în original, precum şi orice alte documente necesare inscrierii menţiunii.

În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii pe propria răspundere din partea acestora, sau numai a soţului care solicită înscrierea menţiunii de divort, după caz, din care să rezulte numele după divorţ.

3. Înscrierea schimbării numelui intervenită în străinătate

Cererea se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea D.E.P.A.B.D., la solicitarea titularului actului, făcută personal sau prin împuternicit cu procură specială, ori împuternicire avocaţială.

Acte necesare:

– documentul (certificatul) de schimbare a numelui, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificate conform procedurilor prevăzute la punctul 4;
– actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;
– certificatele de stare civilă care sunt afectate de schimbarea numelui;

În situaţia în care schimbarea numelui s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute pe teritoriul României de către tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere.

Atenţie!

Împuternicirea avocaţială este valabilă doar pentru înscrierea menţiunii corespunzătoare pe actul de stare civilă; în vederea emiterii noului certificat, urmare modificării intervenite în statutul civil, este necesar să se prezinte o procură specială.

4. Documentele administrative emise de autoritățile străine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum și traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.